ORICE LUCRU ÎŞI ARE VREMEA LUI



Nu tot amâna, nu sta spectator în nepăsare,
Nu poţi şti dacă soarele, mâine mai răsare.
Toate îşi au vremea lor, poate-ţi sună ceasul,
Deschide-ţi inima, spre Isus grăbeşte pasul.

Dumnezeu a lăsat o vreme, pentru orice lucru:
Nașterea apare la vremea ei, la fel şi începutu',
Omul nu poate cuprinde a lui Dumnezeu lucrare,
Nici cum a pus El, gândul veşniciei, în fiecare.

Moartea-şi are ceasul ei, la fel ca şi bocitul,
Plânsul, râsul, au vremea lor, la fel şi neștiutul.
Au ceasul programat, toate lucrurile de sub cer...
Şi descoperirile omului şi ce rămâne-n mister.

Îşi au hotărâtă vremea şi tăcerea şi vorbirea,
La fel o au războiul, pacea şi ascultarea.
Cel Prea Înalt veghează toată lucrarea Lui,
Toate se fac pe pământ, doar prin voia Lui.

Nepăsarea e timpul, când se pornește lepădarea.
Folosește-te de ceasul, care aduce păstrarea.
Îşi au vremea stabilită şi pierderea şi căutarea,
Lumina îşi are timpul ei, la fel şi învățarea.

Chiar şi ruptul şi cusutul au o vreme de lucrare,
Toate lucrurile îşi au vremea lor sub soare.
Nimic nu-i la întâmplare, toate-şi au rostul lor.
Asupra vremilor, veghează Măritul Creator.

Depărtarea are vremea ei, la fel şi îmbrățișarea.
Şi ziua nenorocirii ce aduce cu ea întristarea.
Şi ziua fericirii, Domnul le-a făcut şi una şi alta.
Nu uita! Domnul este Omega şi Alfa.
AMIN